Botoșaniul muzical: Botoșaniul muzical 2018

ORGANIZATOR: ASOCIAȚIA CULTURALĂ VIS DE ARTIST

PARTENERI:

MUZEUL NAȚIONAL „GEORGE ENESCU” BUCUREȘTI

MUZEUL JUDEȚEAN BOTOȘANI

ASOCIAȚIA „VLĂSTARELE LUI ENESCU”

FUNDAȚIA „HAND OF HELP” BOTOȘANI

DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI BOTOȘANI,
„AMICII” DOROHOI

PARTENERI MEDIA:

RADIO FIX - EMISIUNEA „VISURI ÎN LA MAJOR”

ȘTIRI.BOTOȘANI.RO

MONITORUL DE BOTOȘANI

CONTACT

Asociația culturală Vis de Artist Botoșani

visdeartist@yahoo.com, visdeartist@gmail.com

persoana de contact: prof. dr. Cătălina Constantinovici, președinte

0721.133.288

http://visdeartist.wix.com/visdeartist

https://sites.google.com/view/visdeartist2007/home

https://www.facebook.com/visdeartist2007/

EXPOZIȚIA „CORNELIU GHEORGHIU - SUFLETUL PIANULUI”

Sala Oglinzilor a Muzeului Județean Botoșani a găzduit expoziția „Corneliu Gheorghiu – sufletul pianului” în perioada 30 septembrie - 14 octombrie 2018. Panourile expuse au beneficiat de explicațiile aferente, realizate cu sprijinul muzicienilor invitați la vernisaj: doamna Oana Velcovici și domnul Corneliu Rădulescu, de la Universitatea Națională de Muzică din București.

Corneliu Gheorghiu este subiectul expoziției de față. Panourile realizate după un concept gândit de Ilinca Gheorghiu, fiica pianistului, au fost expuse la Bruxelles, la Paris și în București.

Cele opt panouri prezintă, prin documente și fotografii, copilăria muzicianului născut la Botoșani, studiile sale, întâlnirile cu Enescu și cu Lipatti, activitatea concertistică din România și din străinătate, muzicienii cu care a colaborat Corneliu Gheorghiu, activitatea sa didactică și expunerea media, dacă vreți, prin articolele scrise despre el, cartea sa și creația sa prezentată printr-un program exclusiv susținut la Bruxelles.

LANSAREA VOLUMULUI AL IV-LEA
„BOTOȘANI, ORAȘ AL MUZICII EUROPENE”

PREFAȚĂ

În buna tradiție a celor trei volume apărute deja, actualul buchet de studii reunite sub ideea-stindard Vis de artist se naște din inițiativa și sub îngrijirea muzicologului Cătălina Constantinovici. Cartea conține pagini semnate de reputați reprezentanți ai scrisului românesc despre muzică, fiind alcătuită din două secțiuni: Botoșaniul muzical și Zona muzicii europene.

În prima parte facem cunoștință cu o emoționantă evocare a relației de comunicare între maestrul George Enescu și pianista Maria Fotino, precum și cu pagini semnate de Mariana Popescu, Oana Rădulescu Velcovici, Andreea Bratu, Cătălina Constantinovici și Grigore Constantinescu, texte în care sunt schițate profiluri complexe de muzicieni, de la Emanoil Ciomac și Corneliu Gheorghiu până la Mihail Grigore Poslușnicu și Călin Brătescu.

În cea de a doua parte, datorită efortului muzicologic al autorilor Andrei Enoiu-Pânzariu, Roxana Seraz, Ioana-Mina Enoiu, Roxana Susanu, Adrian Roșu, Despina Constantinovici, Georgiana Holban, Mirela Voicu, Georgeta Pinghiriac, Daniela Cojocaru și Grigore Constantinescu, aflăm informații interesante despre creația lui Monteverdi, Haydn, Clementi, Szymanowski, Puccini, Poulenc, G. Stephănescu, V. Donose. De asemenea, putem urmări evoluția concertului clasic pentru violă, precum și elemente de polifonie în muzica tradițională românească.

Caracterizate prin onestitate și acribie muzicologică, studiile propuse ne invită să aprofundăm anumite aspecte relevante ale fenomenului sonor, să cunoaștem și să omagiem personalități marcante ale vieții muzicale românești și universale. Este demn de remarcat faptul că prin volumul de față se realizează o continuitate spirituală și temporală a Botoșaniului ca zonă mirifică a Moldovei de nord, loc de baștină al unor mari artiști, în frunte cu maestrul George Enescu și cu marele pictor Ștefan Luchian.

O reverență de admirație și recunoștință se cuvine doamnei Cătălina Constantinovici, care a găsit și de această dată resurse materiale și spirituale pentru continuarea Visului de artist în vremurile actuale, nu tocmai prielnice pentru cultură și artă. Cu siguranță, efortul său, efortul întregii echipe de autori va fi onorat cum se cuvine de cei interesați cu adevărat de actualitatea vieții spirituale din România. Căci aflați sub presiunea problemelor viețuirii cotidiene, nu trebuie să ne lăsăm pradă trăirii momentului, ci să găsim mereu acele resurse spirituale care să ne aducă în comuniune cu marile valori ale trecutului și ale prezentului artistic glorios.

Lavinia Coman

CUPRINS

BOTOȘANIUL MUZICAL

Mariana Popescu

Mihail Grigore Poslușnicu – Corifeul istoriei muzicii românești

Mihail Grigore Posluşnicu, muzicolog, dirijor de cor, compozitor, pedagog şi-a legat numele de meleagurile botoşănene, desfăşurând o activitate laborioasă în perioada 1902-1936. „Istoria musicei la români. De la naştere şi până în epoca de consolidare a culturii artistice”, publicată în anul 1928, reprezintă o sursă valoroasă de informaţii legate de evoluţia muzicii din România, privind muzica cultă, muzica laică, muzica religioasă, constituind în acelaşi timp un exemplu şi un imbold pentru muzicienii contemporani. Monografiile dedicate compozitorilor Gavriil Musicescu şi Ciprian Porumbescu, multitudinea de lucrări didactice, lucrările de muzică corală, fondarea şi conducerea timp de zece ani a revistei „Armonia”, activitatea dirijorală la corurile Societăţii „Armonia” şi al Catedralei din Botoşani, completează profilul unui muzician polivalent, un împătimit al muzicii, deschizător de drumuri într-o perioadă de începuturi ale afirmării culturii muzicale naţionale.

Oana Rădulescu Velcovici

George Enescu și Maria Fotino

George Enescu a fost o personalitate artistică providenţială, care a influenţat în mod hotărâtor toată evoluţia istoriei muzicii româneşti din perioada în care a trăit, determinând tot cursul ulterior al acesteia. El a fost mentor spiritual pentru generaţii întregi de tineri muzicieni, compozitori, interpreţi şi muzicologi deopotrivă. Printre cei ale căror destine artistice au fost puternic influenţate de prezenţa Maestrului s-a numărat şi pianista Maria Fotino.

Ipostazele în care George Enescu şi Maria Fotino au colaborat pe scenele de concert au fost multiple: în concerte de sonate pentru pian şi vioară, în formaţii de trio, în concertul simfonic în care George Enescu apărea în postura de dirijor iar Maria Fotino în cea de solistă. Datorită unei afinităţi speciale care a existat, pe plan artistic şi spiritual, între cei doi muzicieni, Maria Fotino s-a putut apropia, încă din fragedă tinereţe, de creaţia compozitorului George Enescu, pe care a abordat-o cu entuziasm, cu probitatea profesională ce o caracteriza şi cu siguranţa intuiţiei şi înţelegerii stilului pe care i-o dădea contactul direct cu autorul.

Andreea Bratu

Emanoil Ciomac și Oedipe-ul enescian: Fascinație și Destin

Sunt clipe în viaţă, întâlniri hotărâtoare presărate pe firul existenţei care ne determină să conturăm un crez, să dăm semnificaţie şi formă gândurilor şi emoţiilor. Iar dacă acestea se întrupează într-o operă scrisă, menită să reziste în timp, să transmită generaţiilor viitoare frânturi de autenticitate, încărcate atât cu candoare cât şi cu rezultatele unui studiu atent al primelor impresii, înseamnă că trecerea noastră prin lume nu a fost una trecătoare. Alegerile şi preocupările muzicale ale criticului, eseistului şi poetului Emanoil Ciomac au fost menite să fie în strânsă conexiune cu geniul creator şi opera fără de pereche „Oedipe” a lui George Enescu. O fascinaţie pe care au împărtăşit-o compozitorul și traducătorul libretului, sfătuitorul și cronicarul în același timp, de la momentele plăsmuirii, până la reprezentarea publică finală.

Cătălina Constantinovici

Crâmpeie componistice – Corneliu Gheorghiu

Pianist concertist internațional, născut la Botoșani, cu o carieră didactică extinsă pe axa București - Bruxelles, Corneliu Gheorghiu ne oferă creații ce-i poartă semnătura. Lucrările sale alternează între divertisment și academic, sunt scrise pentru diferite instrumente, în scopul de a transmite mesajul său muzical.

Grigore Constantinescu

Călin Brătescu, tenor

De origine din municipiul Botoșani, tenorul internațional Călin Brătescu a absolvit Universitatea de Arte „George Enescu" din Iași. Unul dintre primii lui mentori în arta vocală a fost Maestrul Corneliu Fânățeanu, iar mai târziu și-a definitivat pregătirea artistică cu Maestrul Ion Buzea și Doamna Viorica Cortez. Repertoriul vast al tenorului Călin Brătescu și stilul de viață dinamic l-au purtat din România natală prin Statele Unite și Europa, în țări precum Marea Britanie, Germania, Franța, Belgia și altele.

ZONA MUZICII EUROPENE

Roxana Maria Seraz

Contribuția lui Monteverdi în evoluția madrigalului și apariția operei

În anul 1607, când a apărut pentru prima dată în istoria muzicii drama per musica, opera „L`Orfeo” scrisă de Claudio Monteverdi, elementele realizării unei astfel de lucrări existaseră deja în madrigale, cu precădere în cele construite pe baza secondei prattica. Această practică iniţiată de Monteverdi a fost aspru criticată de către compozitorii tradiţionali, datorită inovaţiilor „prea îndrăzneţe”, după cum le numeau ei. Ultimele volume de madrigale ale lui Monteverdi ilustrează în mod clar viziunea modernă a compozitorului, conducându-l spre a crea opera, prin preluarea a diverse elemente din madrigale, precum includerea unor protagonişti sau realizarea ciclurilor ce au la bază o poveste. Aşadar, Monteverdi se remarcă în istoria muzicii datorită curajului de a-şi impune ideile inovatoare, ajungând, astfel, iniţiator al genului de operă.

Andrei Enoiu-Pânzariu

Joseph Haydn – Il Maestro e lo scolare

Joseph Haydn a compus o singură lucrare pentru duo pianistic. Caracterul didactic al piesei derivă atât din titlu – „Il Maestro e lo scolare” – cât și din construcția celor șapte variațiuni, o amplificare constantă a problematicilor pianistice. Tema cu variațiuni, considerată cea mai populară lucrare a genului cameral de duo pianistic, a circulat foarte mult, fiind cuprinsă în numeroase ediții: germană, italiană, franceză, engleză.

Ioana-Mina Enoiu-Pânzariu

Muzio Clementi – Sonata pentru pian la patru mâini în Do Major

Creația instrumentală a lui Muzio Clementi cuprinde peste o sută de sonate, dintre care 60 sunt pentru pian solo, iar celelalte sunt pentru vioară și pian, flaut și pian, duo pentru pian. Creația pentru pian la patru mâini în Do Major se distinge prin complexitatea scriiturii, elementele tehnice implementate (game, acorduri, octave, ornamente, formule ritmice) și dinamismul materialului tematic prezentat.

Roxana Susanu

Concertul clasic pentru violă – de la stilul „galant” la zorii romantismului

La prima vedere, viola nu a fost favorita compozitorilor clasici, prin comparație cu pianul sau vioara. Dintre marii clasici vienezi, doar Mozart îi consacră o Sinfonie concertantă, în care viola secondează „regina” instrumentelor, vioara. Mulți compozitori de origine cehă îi dedică, însă, pagini frumoase: C. Stamitz, Fr. Benda, J. Vanhal, Jiři Družecki, A. Rosetti (Rösler). Nici compozitorii germani sau austrieci n-au ignorat instrumentul, Dittersdorf, Hoffmeister, M. Haydn, J. Schubert, J.M. Kraus, Zelter, lăsând posterității concerte remarcabile. În Italia, Alessandro Rolla a scris nu mai puțin de 14 concerte, cărora li se adaugă piese concertante. Fiul său, Antonio, a compus „Variazioni brillanti” pentru violă și orchestră, iar G. Cambini a compus și el un concert. De la stilul „galant” al Școlii de la Mannheim, până în zorii romantismului, concertul (sau piesa concertantă) pentru violă cunoaște un traseu stilistic fermecător, fiecare compozitor lăsând o amprentă proprie, adesea strălucitoare, în muzica clasică.

Adrian Roșu

Elemente structurale în lieduri de George Stephănescu pe versuri de Mihai Eminescu

Pentru realizarea acestui material s-au avut în vedere trei creaţii vocale ale lui George Stephănescu, realizate pe versurile geniului bucovinean Mihai Eminescu. Conţinutul prezentării este determinat în special de evidenţierea principalelor caracteristici melodice, tonale, armonice, ritmice, structurale, inspirate compozitorului de trei dintre poeziile eminesciene pe care le-a învăluit în muzica sa.

Despina Constantinovici

Hugo Wolf, maestru al sincretismului muzical german

Reprezentat al creației vocale germane, Hugo Wolf a contribuit din plin la conturarea genului de lied. Prin lucrările sale „Cântece Italiene”, „Cântece Spaniole”, „Lieduri pe versuri de Goethe sau Mörike”, Wolf a reușit să creeze o simbioză între muzică și versuri.

„Iubitul meu cântă” este o lucrare deosebită ce împletește două planuri melodice distincte: unul al îndrăgostitului juvenil care cântă vesel o serenadă și cel al fetei deznădăjduite care nu-și poate dezvălui temerile sale.

Lavinia Coman

Claude Debussy, un secol de nemurire

Studiul are ca obiect evocarea vieții și a activității creatoare a lui Claude Debussy, principalul reprezentant al impresionismului muzical. Sunt evidențiate etapele formării și evoluției pianistului și compozitorului care, în primul deceniu al secolului XX, inaugurează arta pianistică modernă. Se expun principalele trăsături ale acestui stil original de a trata instrumentul cu clape și ciocănele, ale noii estetici a fenomenului sonor. Se prezintă operele geniale care întruchipează acest stil, subliniindu-se importanța lor în contextul repertoriului instrumental modern. Este urmărită prezența în timp a creației debussyene în viața muzicală din România, cu accent asupra aportului decisiv al pianistei și profesoarei Silvia Șerbescu în acest domeniu.

Georgiana Holban

Nostalgie și vigoare în „Variațiunile op. 3” de Karol Szymanowski

Lucrarea „Variaţiuni op. 3” compusă de Karol Szymanowski este complexă din punct de vedere tehnic şi interpretativ. La nivel estetic se remarcă în piesă două trăsături dominante: nostalgia şi vigoarea. Aceste concepte estetice sunt redate prin momente lirice, meditative, agresive, energice, diversitate dinamică, tempo-uri diferite şi multe indicaţii de expresie.

Mirela Voicu

Aspecte de tehnică vocală și interpretativă în aria Laurettei „O mio babbino caro” din opera „Gianni Schicchi” de G. Puccini

Lucrarea «Aspecte de tehnică vocală şi interpretativă în aria Laurettei „O mio babbino caro” din opera „Gianni Schicchi”» are ca scop prezentarea unor trăsături muzicale esenţiale, unde Puccini reînvie genul operei buffe italiane, aducând în fața auditoriului opera „Gianni Schicchi”, lucrare de un comic molipsitor, în care vocile aduc un impresionant omagiu stilului de canto italian, în timp ce orchestra, modelată cu inteligenţă, leagă motivele tematice instrumentale şi dezvăluie gândurile secrete ale protagoniştilor: Gianni Schicchi - abil şi inteligent, şi a celor doi tineri, Rinuccio şi Lauretta, care doresc să se căsătorească.

Georgeta Pinghiriac

Caracteristici stilistice în creația vocală a lui Francis Poulenc

Francis Poulenc, îndrăgostit de voce şi de perspectiva de a dezvălui lumile ascunse în poezie prin muzică, compune între 1918 şi 1960, „137 de melodies”, unele dintre cântece sub „influenţa curentului suprarealist”. În compozițiile sale se disting adesea contrastele puternice de tempo, pauzele lungi, ostentative şi culorile neașteptate, o premeditată punere în practică a unor teorii abstracte sau sisteme formale, ci mai degrabă ca un mod natural de expresie. „Muzica îmi este portretul” declara el adeseori îndemnându-ne să ne întoarcem către muzica-i dominată de impulsurile sensibilităţii sale, dar în acelaşi timp cu expresii uimitor de clare. În forme concentrate, prin frumuseţea plină de farmec a liniilor melodice, prin fluiditatea „modulaţiilor şi senzua-
litatea sonoră a armoniilor subtile, la Poulenc sentimentele sunt ascunse discret sub vălul graţiei și al proporţiei”.

Daniela Cojocaru

Elemente arhaice de polifonie în muzica tradițională românească

Având în vedere faptul că folclorul a apărut ca o necesitate umană de exprimare și evidențiere a celor mai frumoase valori estetice, acesta se dezvăluie ca o bogată tradiție cu o concepție artistică a cărei manifestare muzicală are trăsături diferite față de muzica clasică. Idei și sentimente au fost transmise de-a lungul secolelor prin muzica tradițională românească, muzică ce are la bază anumite structuri specifice care privesc atât aspectul monodic, cât și cel polifonic.

Grigore Constantinescu

Vasile Donose – omagiu

Scrierile sunt doar o parte din aspectele creației sale, volume, articole, studii, comentarii, cronici, recenzii, publicate de „Melos”, „Muzica”, „Studii de Muzicologie”, „Tomis”, „Luceafărul”, „Îndrumătorul Cultural”, „România Liberă”, „Ramuri”, etc. Un interes aparte, oglindit în reflectarea vieții sale profesionale, muzicale și familiale subliniază urmărirea carierei strălucite a fiicei, mezzo-soprana Ruxandra Donose, o interpretă lirică de nivel internațional, amprentă de mare răsunet care a reprezentat, dincolo de diversitatea tuturor preocupărilor, o recompensă valorilor muzicale ale întregii familii, ecou al unei legendare existențe, binecunoscute.

ÎNTÂLNIREA CU MUZICIANUL
VIRGIL POPESCU

Virgil Popescu oferă publicului fațete ce expun calități de compozitor, de orchestrator, de instrumentist și, nu în ultimul rând, ale profesorului de muzică. Este muzicianul care și-a dedicat mult timp copiilor: atât prin compozițiile sale, cât și prin latura sa educativă, pedagogică, care-l inspiră și îl menține în preajma celor mici. Sosit la Botoșani, Virgil Popescu s-a întâlnit cu copiii pasionați de muzică și le-a dezvăluit căi de cunoaștere a muzicii sale, prin workshop-ul realizat, concretizat într-o manifestare cu public, dar și prin CD-urile pe care le-a dăruit fiecărui participant.